Monday 10 May 2010

cum se sparg baloanele de sapun?

Foarte simplu. Se ia o sedinta foto si se urmeaza urmatorul scenariu:
A fost odata ca niciodata... Nu, prea arhaic. Si e de fapt "Au fost odata ca niciodata..." Ca suntem 3. Fotografi pasionati la inceput de drum. Acest prim post cu scris isi propune sa descrie intaia noastra experienta cu lumini de studio, umbrelute, blitzuri, mingiute, baloane, cearsafuri alunecoase si aparate dornice sa lucreze.
Totul a inceput de la un gand transformat in idee, conturata mai apoi in zugravirea unei jumatati de hala, in vopsirea unor stative in culori vesele, pentru ca mai apoi sa incepem sa sunam oameni dispusi sa-si imparta cateva ore cu noi in tentativa de a crea un portofoliu demn de asteptarile noastre. Zis si facut. Primii cobai au si aparut. Am stabilit ziua de intalnire, ora (cu aproximatie - prima greseala) si bineinteles, locul - propriul nostru studio la care lucrasem cu sarg cu doua zile inainte. Inca nu ni se uscase bine vopseaua pe stative, insa cu siguranta se uscase pe haine si conversi, ca au si aparut oaspetii: o familie cu 2 copii. Ne facusem planuri mari, adusesem recuzita, plasasem strategic luminile de studio, deja aveam cateva idei de amplasare a recuzitei, idei de fotografii tematice, ordinea lor, tot ce se poate. Insa am uitat un lucru esential pentru orice sedinta foto - stabilirea cadrului. Acest lucru implica in primul rand stabilirea unei ore fixe de incepere a sedintei si stabilirea clara a duratei unei sedinte foto. Lucruri pe care noi nu le-am facut. Motiv pentru care familia noastra a venit mai tarziu decat ora anuntata, decaland intreaga sedinta. Apoi, ca si cum asta nu ar fi fost de ajuns, oamenii au inceput sa se grabeasca, fiind in intarziere prin alte parti. Iar noi, ca niste adevarati novici, in loc sa temperam situatia, sa gestionam corespunzator timpul ramas, cu mult calm si relaxare, am facut ce era mai rau - le-am urmat exemplul si ne-am lasat condusi de graba lor. Motiv pentru care am pierdut din vedere toate aspectele care ar fi salvat multe cadre de la reciclare. Mai mult, avand in vedere ca aveam si doi copii de fotografiat, parintii au inceput sa intervina, sa le spuna copiilor cum sa stea, unde sa se uite, unde sa-si tina limba - astea sunt lucruri pe care ar fi trebuit sa le facem noi, ca fotografi. Ne-am propus ca data viitoare sa amplasam o canapea sau scaune in afara zonei in care fotografiem, pentru a pastra o anumita distanta intre copii si parinti, ca sa se poata stabili o relatie directa intre fotograf si copil.

Astfel am invatat 3 lucruri:
1. sa stabilim de la bun inceput cadrul sedintei foto - inca de la primul contact, sa pregatim oamenii pentru ce va urma: ora la care vor veni, durata sedintei foto, modalitatea in care ei se pot implica sau nu in sedinta;
2. daca avem de fotografiat copii mai mici de 5 ani, sa anuntam parintii sa vina cu ei odihniti, mancati, la ore in care sunt energici, dispusi si dornici sa se joace;
3. cand simtim ca pierdem controlul sedintei, sa spunem STOP si sa ajungem la un compromis care sa ne multumeasca si pe noi, si pe clienti.

Ne-am confruntat cu un copilas obosit, o familie intreaga extrem de surescitata si o sedinta foto de parca venea apocalipsa. Glumim, glumim, dar la finalul sedintei ni s-a parut ca am esuat lamentabil la gestionarea intregii actiuni. Ceea ce s-a si intamplat, insa dupa ce am trecut prin asta, am adunat multe invataminte de care vom tine cont in restul sedintelor foto pe care le vom pregati de acum inainte.
Printre alte don'ts pe care noi le-am facut a fost acoperirea unei suprafete alunecoase cu un cearsaf - asta este un mare NU, mai ales cand aveti copii care alearga prin studio. Daca aluneca, atunci sigur va fi un copil care la un moment dat o sa pice, o sa se loveasca sau doar o sa planga. Si e normal sa fie asa, copiii sunt imprevizibili si foarte deschisi. De-asta ne si plac, sunt un material bun de fotografiat. Noua ne-au iesit niste fotografii peste asteptari cu cei doi copii, cu toate ca au stat uneori prea aproape de fundal sau prea aproape de lumini.
La finalul celor 30 de minute cat a durat simulacrul de sedinta foto noi am invatat extrem de multe lucruri utile despre cum se stabileste, cum se organizeaza si cum se conduce o sedinta foto in studio.
Multumim mult de tot familiei care a acceptat sa ne fie cobai, sa fie primii pe care ii fotografiem in propriul nostru studio si sa ne ajute sa invatam pe propria noastra piele cum e sa pui la punct pana la cele mai mici detalii o sedinta foto aproape profesionista. Sau mai bine spus cum e cand nu faci toate aceste lucruri si te lovesti de ele la modul cel mai brutal. Nu-i nimic, ne-am ridicat, ne-am scuturat frumos obiectivele si le-am indreptat spre orizonturi noi!
Bine ati venit in aventura noastra!

No comments:

Post a Comment